Alumni

Aceasta secțiune este dedicată foștilor membri din trupa de teatru, absolvenți ai Colegiului Național "Gheorghe Lazăr" sau elevi in clasa a XII a.
Pentru că ne mândrim cu ei, vă invităm să îi cunoașteți și să aflați mai multe despre experiențele lor alături de noi.


Maria Muller
( studentă la New York University - Tisch School of Arts, Drama School, New York )
tl_files/poze_alumni/maria_muller_alumni.jpg

Când am intrat în trupa As, în clasa a 9 a, aveam senzația că știu câte ceva despre teatru. Mă înșelam amarnic. Deși nu știam nimic și credeam că le știu pe toate, Andrei m-a adus pe “calea cea bună”. În timp, el și colegii mei au devenit familie. Unele dintre cele mai frumoase experiențe din viata mea le-am trăit alături de ei. Să ies din trupa asta a fost unul dintre cele mai grele lucruri pe care le-am facut vreodata. Dar nu simt numai iubire pentru ei, ci și respect. Respect pe care l-am văzut și din partea lor de-a lungul timpului, față de mine. Există un echilibru perfect între seriozitate și distractie. Adoram să merg la repetiții, pentru că știam că o sa fac ceea ce îmi place, cu oamenii care imi plac. Acum sunt studentă la New York University, la teatru. Tot timpul mă gândesc cât de norocoasă am fost că am făcut parte din această trupa și cât de norocoasă am fost să îl cunosc pe Andrei Gheorghe, fără de care nu aș fi ajuns unde sunt acum. Promit să nu uit niciodată de unde am plecat!

Laurențiu Florean
 
( student al Universității Bucuresti, Facultatea de Psihologie și Științele Educatiei )

Ce a însemnat trupa AS pentru mine? Sunt copleșit de sentimente gândindu-mă la asta. Imaginați-vă un elev foarte timid de liceu, complexat de înfățișarea lui, care se joacă toată ziua pe calculator. Apoi imaginați-vă un student în anul II – un băiat sociabil, prietenos, căruia îi place să se implice în orice și să învețe mereu ceva nou. E implicat în asociația studenților din facultatea lui. Ambii băieți sunt roluri jucate de mine. Ce se află la mijloc, între acești doi oameni atât de diferiți? Trupa de teatru AS. Vedeți voi, lucrurile prin care am trecut în trupa de teatru nu pot fi povestite. Nu pot fi cu adevărat exprimate prin cuvinte. Le simt. Pur și simplu. Ele există acolo. Trupa de teatru m-a schimbat în foarte multe feluri, dar cred că cel mai prețios lucru cu care am rămas este pasiunea de a vedea frumosul din viață, fascinantul, noul, deosebitul. Chiar și în lucrurile mărunte. Iar în ceea ce-i privește pe colegii mei de trupă, îi iubesc din toată inima. Căci noi nu am împărțit o scenă, ori un moment, ori o amintire – nu, noi am împărțit o bucată din sufletele noastre, o bucată din noi ce va rămâne pe veci a trupei de teatru AS.


Ioana Nedelcu
tl_files/poze_alumni/ioana_nedelcu_alumni.jpg
( studentă a Universității de Medicină și Farmacie "Carol Davila, Facultate de Medicină Generală )

Zilele trecute, un prieten m-a surprins întrebându-mă: poți să rezumi în minimum de cuvinte ce a însemnat trupa de teatru din Lazăr? M-am gândit bine și am răspuns fără să ezit : "Clasa noastră". Ultimul spectacol in care ai jucat? Da. Pentru că urmărește personajele din copilărie până la sfârșitul vieții. În cei trei ani petrecuți în trupă, am reușit să concentrez trăirile unei vieți întregi. Spectacolele mi-au dat ocazia să mă joc, să învăț, să muncesc, să iubesc, să iau decizii radicale, să mă sacrific, să mă lupt cu frica, să cred în idealul meu. Trupa a fost un factor cheie în maturizarea mea. Iar alături de colegi și de Andrei am învățat ce înseamnă prietenia adevarată... nimic nu se compară cu îmbrățișările de după spectacol. Mulțumesc, As, pentru cele mai frumoase momente din liceu!


Teodora Anghel
tl_files/poze_alumni/teodora_anghel_alumni.jpg
( studentă Hotelschool The Hague Hospitality Business School, Olanda )

Oamenii folosesc în general cuvântul "familie" superficial, fără să înțeleagă greutatea cuvântului. Se spune că prietenii ți-i poți alege, dar familia, nu. Nu am ales cu cine vreau să fac teatru, pur și simplu am ajuns să aparțin unei familii, chiar dacă toți eram foarte diferiți, fără prea mult efort am ajuns sa ținem unii la alții. Experiența liceului nu ar mai fi completă pentru mine, fără trupa AS. Am râs, am plâns, ne-am ajutat, am cântat, am dansat și am făcut teatru împreună. Tupa AS nu este o simplă gașcă de oameni care au aceeași pasiune, este cu adevărat ceva mult mai mult de atât. Andrei ne-a ajutat să creștem din copii, în niște adulți cu adâncime în suflet, ne-a arătat teatrul dintr-o altă perspectivă și cel mai important, este păstrătorul tuturor amintirilor noastre.

Vlad Cazacu
( elev clasa a XII a - Colegiul Național "Gheorghe Lazăr" )
tl_files/poze_alumni/vlad_cazacu_alumni.jpg

Trupa de Teatru AS este mai mult decât voi putea vreodată reda în oricâte cuvinte. Nu ai nevoie de pix și hârtie sau timp și o cafea să poți împărtăși o astfel de experiență. AS nu se povestește, AS se trăiește. Intens. Din plin. AS te transformă, te face om. Bucată cu bucată. Scenă cu scenă. Spectacol după spectacol și mereu în continuare. Once an AS, always an AS!

Anca Pop
( elevă în clasa a XII a - Colegiul Național "Gheorghe Lazăr" )
tl_files/poze_alumni/anca_pop_alumni.jpg

Speranța, diferențe, emoție, complexitate, sunt doar cateva noțiuni cu care pot exprima în cuvinte ce înseamnă trupa de teatru AS pentru mine. M-au învățat foarte multe cei trei ani de liceu petrecuți mai mult în sala de festivități decât oriunde altundeva, și trebuie să subliniez faptul că a fost una din acele experiențe pe care nu le-aș da pentru nimic pe lume, niciodată. AS te transformă în cea mai bună varianta a ta, mai mult, pentru mine a fost, este, și o să fie mereu a doua mea familie, familia care m-a facut să mă îndrăgostesc iremediabil de această artă, teatrul. Once an AS, always an AS!

Andreea Coff
( studentă a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L.Caragiale", Facultatea de teatru, secția Arta Actorului )
tl_files/poze_alumni/andreea_coff_alumni.JPG

Pe scurt, povestea mea în trupa AS sună cam așa: știam că Lazărul are trupă de teatru, așa că în clasa a 9 a am vrut să dau audiție. Apoi, când am văzut în ce constă proba m-am panicat și am renunțat. În clasa a 10 a, mi-am luat inima în dinți. Cu puțin curaj am trecut vie de audiția de care îmi era atât de frică, dar degeaba am așteptat toată ziua telefonul cu "felicitări, ai fost acceptată", pentru că el nu a venit. Dupa acest EȘEC mi-am promis că nu o să mai am niciodată ceva de-a face cu teatrul. Prin urmare, în clasa a 11 a, m-am hotărât că vreau să mă fac actriță. În clasa a 12 a, când majoritatea colegilor mei se ocupau cu lucruri mai importante, cum ar fi bacul, eu am intrat moț în trupă. Zic moț pentru că e destul de neobișnuit pentru un elev în ultimul an să intre nou în trupă. De obicei atunci majoritatea renunță. Dar eu, evident, a trebuit să îmi bag nasul în treburile altora și să apar din senin în noua distribuție a piesei "Never let me go", ce urma să fie montată, la propunerea coordonatorului nostru, Andrei. O lună mi-a trebuit ca să mă simt ca într-o adevarată familie:) Lunile care au urmat au fost cea mai frumoasă perioadă pe care am petrecut-o în liceu. Mi-am făcut prieteni, am căpătat încredere în mine, am învățat ce înseamnă lucrul în echipă, m-am bucurat, m-am distrat, m-am jucat și am făcut teatru. Și iată-mă acum, cu licența care bate la ușă, întrebându-mă ce s-ar fi ales de mine dacă copila din clasa a opta nu ar fi pus codul 303 prima opțiune pe foaia de admitere la liceu.


Ana Crețu
( studentă a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L.Caragiale", Facultatea de teatru, secția Arta Actorului )
tl_files/poze_alumni/ana_cretu_alumni.jpg

Trupa As este familia mea din liceu. Este locul unde m-am descoperit si am devenit mai libera, locul unde primele vise mi-au devenit realitate. Cand ma ratacesc, ma intorc "acasa" si totul face sens din nou. Asta este trupa As.


Andrei Poroșanu
( student al Academiei de Studii Econimice, Facultatea de Relații Economice Internaționale )


Mereu voi avea în inima mea, trupa AS. Cele mai frumoase amintiri pe care le am din perioada liceului sunt strâns legate de acest grup, care, pe măsură ce timpul a trecut, mi-a devenit o a doua familie. Sunt recunoscător acelor ani penntru că mi-a oferit prietenii adevărate care rezistă și acum, dar și pentru că m-a ajutat să mă cunosc mai bine și să mă dezvolt. Am învățat că teatrul înseamnă în special echipă. Am fost o echipă la munca, pe scenă, iar la sfârșit ne-am bucurat împreună. Ne-am și distrat. Și încă de foarte multe ori. Nu am trăit niciodată un sentiment mai frumos ca acela pe care îl are un actor când iese la aplauze. Este o fericire și mulțumire interioară să știi că ai reușit să transmiți ceva. Sper ca asta am facut în cele 3 spectacole din care am făcut parte alături de colegii mei. Îmi e dor de tot. Mulțumesc AS! Once an ace, always an ace!

Gabriel Fereșteanu
( student al Universității București - Facultatea de Drept; jurnalist la Evenimentul Zilei )

Cu toate că lucrez în media, iar fiecare sezon poate reprezenta un nou proiect pe care pariezi, pentru mine Trupa de teatru AS a reprezentat PROIECTUL CÂȘTIGĂTOR. Sunt sigur că veți citi descrieri emoționante realizate de colegii mei, așa că am decis să fiu pragmatic și să transmit 5 idei principale despre experiența mea din AS :
1. Am avut norocul să fiu într-o generație tare mișto care s-a format ca o mare familie. Această afirmație este susținută de 7 ani de prietenie bună cu o mare parte din cei care mi-au fost colegi.
 2. Mi-am format o părere complexă despre ce înseamnă teatru, așa că am o cultură mai bogată. Merg la teatru în continuare, dar gustul l-am prins în AS.
3. Cu toții vrem să avem personajul principal, dar ce rămâne în urma spectacolelor este experiența de a fi într-o echipă, nu ce ai jucat. Nu-mi amintesc replicile, dar îmi amintesc peste 100 de întâmplări dragi sufletului. (cu toate că am avut 3 spectacole în care am fost principal, eu și prietenii mei ne amintim amuzați de veșnicul FABIAN- un rol de 5 secunde, dar jucat excepțional ).
4. Ne-am certat cu același patos cu care ne-am iubit! Pentru că devenisem foarte apropiați în trupă, uneori am confundat sentimentele. Din acest motiv o mare parte din generația mea și-a găsit jumătatea tot în interiorul trupei. 5. TRUPA AS și-a pus amprenta pe omul din viitor: o cultură mai solidă, prieteni pe viață câștigați, dar și încrederea că pot să realizez tot ce-mi propun.
P.S. : Când activam în trupă, le repetam obsedat tuturor când și unde jucăm. Nu s-au schimbat multe, acum amintesc la fel de obsedat că ne citim în Evenimentul Zilei și ne vedem pe Music Channel ( joi, sâmbătă și marți la Clinica lui Fereșteanu).
Cu dragoste, dor și mare respect pentru tot ce a fost LAZĂR și în special TRUPA DE TEATRU AS,
Gabi


Andrei Marin-Bălulescu
( student la Business Management & Theatre Studies - University of Derby, Anglia )
tl_files/poze_alumni/andrei_balulescu_alumni.jpg

 Trupa de teatru a fost cea mai tare experienţă din liceu şi nu numai. M-a schimbat foarte foarte foarte mult emoţional şi mental, ȋntrucât am trecut prin foarte multe emoţii puternice, atât pe scenă (prin personaje şi emoţii de backstage) cât şi la repetiţii cu colegii. Prin urmare, a fost foarte benefic pentru mine ca adolescent să fac teatru, ȋntrucât am căpătat multă ȋncredere ȋn mine, mi-am antrenat imaginaţia, am o empatie puternică faţă de alţi oameni, sunt ȋncrezător atunci când vorbesc ȋn public şi ȋnţeleg foarte bine valoarea unităţii ȋntr-o echipă. Mă simt foarte norocos că am fost ȋn AS, pentru Andrei care ȋndrumă demenţial de bine şi pentru o parte din colegii de trupa, care datorită emoţiilor ȋmpreună, au devenit şi rămân cei mai buni prieteni ai mei. Multe dintre deprinderile căpătate ȋn trupă le folosesc azi şi ȋn fiecare zi şi mă ajută să ȋmi conturez viaţa aşa cum simt eu. Inevitabil aşadar, pentru mine, AS nu o să se termine niciodată.




Cosmin Marin

( student al Academiei de Studii Economice, Facultatea de Relații Economice Internaționale )
tl_files/poze_alumni/cosmin_marin_alumni.jpg

Trupa AS: actorii am fost noi. Povestea... viața noastră. Sâmbătă, o ploaie ingrozitoare: 8 octombrie 2011, preselecțiile: urma sa fie începutul "piesei" noastre, trupei noastre, sau după cum îi mai spunem noi, "clasei noastre". La început, abia reușeam să spun corect numele a 2-3 persoane, uneori le confundam chiar și pe ele. Eram mulți în trupă, cum aș fi putut să îi rețin pe toți ?! Soluția? Andrei și joculețele sale. După două zile îi știam pe toți, evident, doar numele lor. Începutul a fost promițător. Poate că mi-a oferit mai multe detalii despre ce urma să se întâmple cu mica noastră "clasă" decât mi-aș fi imaginat eu. Timpul a trecut  și am jucat prima noastră piesă pe scenă, împreuna, primul act, prima întâlnire cu publicul nostru drag. Eram cu toții entuziasmați, nerăbdători din cale afara, iar din această armonie minunata a ieșit un spectacol... drăguț. Spun drăguț, chiar dacă Andrei avea cu totul și cu totul o altă părere. Evident că se putea și mai bine. 
Andrei avea o vorbă: "Curtea îl face pe rege", fără ceilalți colegi de trupă n-aș fi fost atât de "bogat", căci multe amintiri mai am cu trupa aceasta. În primul rând, trupa nu înseamnă doar teatru, ci înseamnă prietenia dintre noi. Faptul că apăream pregătiți pe scenă și vă încantam era rodul muncii noastre, o munca facută cu dăruire și pasiune. "A redescoperi pe cineva" este exemplul clar al faptului că avansam în a ne cunoaște. Spectacole am tot jucat, am călătorit peste tot prin țară, a fost minunat, am câștigat și premii, medalii, diplome. Pana la urmă rămân doar în vitrină. Nu contează doar cum au fost ele cucerite, ci mai ales alături de cine. Alături de niște oameni frumosi. Au fost ani superbi, poate cei mai frumoși din viața mea. Am legat prietenii cu acești oameni minunați, prietenii care sunt sigur că vor rezista chiar și peste trecerea multor ani. Îmi aduc aminte de ploaia din prima zi... am simțit-o din nou, dar sub alta formă: ultimul nostru spectacol, lacrimi de tristețe că era finalul, sau de fericire că s-a intamplat. Nu mi-am dat seama, dar nici nu vreau . Parcă s-a intamplat ieri, amintirea e încă vie în sufletul meu și asa va ramane mereu. Timpul trece, povestea rămâne, actorii se schimbă.